Majoritatea capacelor de parfum sunt tratate ca un detaliu final — produse în serie, alese pentru a completa flaconul, fără să aibă neapărat o semnificație proprie. Capacele Lumi fac excepție. Iar odată ce afli cum sunt realizate, devine ușor de înțeles de ce se simt diferit în mână: greutatea, textura materialului, micile asimetrii pe care nicio matriță industrială nu le-ar reproduce intenționat.
În spatele fiecăruia se află un singur sculptor, Michele Lorenzin, care lucrează în spiritul unei tradiții vechi de secole — doar că nu aplicată obiectelor de artă clasice, ci parfumeriei.
Mai întâi sculptor, apoi colaborator
Michele nu vine din lumea designului de ambalaj. S-a format ca sculptor, într-o zonă a Italiei unde această tradiție este profund înrădăcinată — un loc în care influența unor nume precum Canova și Giorgione nu se învață doar din cărți, ci se simte în cultura și peisajul din jur. Acest fundal se reflectă și în felul în care își abordează munca: nu ca pe un proces de forțare a materiei într-o formă prestabilită, ci ca pe o încercare de a înțelege lemnul sau piatra suficient de bine încât forma lor să se dezvăluie natural.
Este genul de idee care ar putea suna prea poetic dacă nu s-ar vedea atât de clar în obiectul final. În cazul Lumi, se vede.
De ce nu există două capace identice
Fiecare capac este sculptat integral manual — nu prelucrat mecanic și apoi finisat de mână, așa cum se întâmplă adesea în cazul produselor descrise drept „handmade”, ci realizat de la început până la sfârșit de aceeași persoană, în funcție de fibra și particularitățile fiecărei bucăți de material.
De aici apar variațiile reale dintre piese. Un nod în lemn, pe care un proces industrial l-ar elimina, devine aici parte din identitatea unui anumit capac. Micile neregularități nu sunt defecte care trebuie corectate, ci urme ale procesului — ale unei anumite zile, ale unei anumite mâini, ale unei decizii luate pe loc, nu programate în avans. Puține obiecte din această categorie mai păstrează astăzi acest tip de autenticitate.
În interiorul Residenza d'Autore
Capacele prind formă în ceea ce Lumi numește Residenza d'Autore — un spațiu care este în același timp atelier și refugiu creativ, nicidecum o unitate de producție în sens convențional. Este un loc cu miros de lemn proaspăt tăiat și praf de piatră, unde sculptura și parfumeria par să evolueze în dialog una cu cealaltă, nu ca două etape separate. Formele create de Michele, dezvoltate mai întâi în lemn sau piatră, par să influențeze atmosfera parfumurilor construite în jurul lor, iar parfumurile, la rândul lor, ajung să influențeze anumite alegeri făcute la masa de lucru.
Mecanismul exact al acestui schimb este greu de explicat din exterior. Rezultatul, însă, este clar: capacul și parfumul par gândite împreună încă de la început, nu asociate ulterior printr-un simplu concept de marketing.
Un obiect care își găsește forma finală în mâinile altcuiva
Unul dintre lucrurile care diferențiază filosofia Lumi este ideea că obiectul nu este considerat complet cât timp stă pe raft. O sculptură pe un piedestal rămâne fixă, închisă în propria formă și destinată privirii. Capacele Lumi pornesc de la premisa opusă: piesa își găsește sensul deplin abia atunci când cineva o ia în mână, o folosește și trăiește suficient de mult cu ea încât să devină personală.
Această perspectivă contează nu doar pentru cel care creează obiectul, ci și pentru cel care îl alege. Flaconul care părăsește raftul nu marchează finalul poveștii, ci momentul în care obiectul încetează să aparțină doar creatorului și începe să aparțină celui care îl duce acasă.
Colecția: Perseo, Krea, Concipio
Cele trei parfumuri construite în jurul capacelor create de Michele reprezintă momente diferite ale aceluiași proces creativ.
Perseo explorează mitul și structura — o compoziție cu o geometrie sigură și deliberată, asemenea unei forme sculpturale care își cunoaște clar identitatea.
Krea surprinde o energie mai neliniștită: scânteia creației în sine, prinsă în mișcare înainte de a se fixa într-o formă finală.
Concipio se află la începutul acestui parcurs — acel moment tăcut în care ideea încă nu are contur, tradus într-o compoziție mai introspectivă și mai reținută.
Trei parfumuri, trei etape ale aceluiași gest creator — fiecare legat de un capac sculptat manual și fiecare, asemenea lui, cu adevărat complet abia în momentul în care este ales.
